Patapievici traieste in romania si asta ne ocupa tot timpul

In afara ca de fiecare data cand ajung sa vad un oras european, printre primele obiective de vizitat de fiece data se afla muzeul de arta moderna, nu am nici o legatura, sau studii de arta, asa ca nu voi face nici o apreciere vis-a-vis de expozitia de la new york. Motivul pt care scriu azi este ca sunt uimit de o serie de indivizi care au devenit peste noapte critici de arta, desi poate au vazut mai putin decat mine, adica mai putin decat media. Nici nu stiu cu care sa incep. Marele hidrolog al natiunii ne-a inselat pe toti, in vreme ce noi credeam ca a fost un mancator de cacat ordinar, el de fapt a fost un mancator de arta extraordinar. paunescu in schimb a fost un mancator de cacat extraordinar dar cand ii vorba de arta ii place cu lingurita. mircea badea este un individ care-si expune frustarile la tv, multe din frustarile lui sunt si ale mele si probabil a inca multora de are asa audienta. problema ar fi ca in afara de realitatea cotidiana pe care o observa destul de bine, crede ca are competente pe inca multe alte domenii. ca orice roman, odata cu succesul, devine un fin cunoscator in multe alte domenii. deja ne-a obisnuit ca un aspru critic de arta, am inteles ca spre usurarea lui Plesu, il place, insa Patapievici este total in disgratie. acum isi da cu parerea si cand ii vorba de arta moderna. eu cred ca ar fi un pas urias inainte, in cultura universala daca domnul badea ar prelua scaunul de ministru al culturii. sa ne scape de acesti decadenti, sa le puna panzele si maculatura pe foc si sa ne intoarcem cuminte la paunescu si balasa, e maximum ce putem intelege, e maximum ce putem accepta, interesul national ne cere sa fim inculti si tot ce nu putem intelege trebuie interzis. vacaroiu, iliescu, paunescu, vadim, badea, acesti giganti ai culturii ar trebui sa ne piloteze corabia culturii printre icebergurile formate de acesti oamenii care atenteaza la constiinta curata a societatii romanesti, constiinta sindicalista, de turma. cred ca un om cu bun simt ar trebui sa faca un pas inapoi cand se discuta despre subiecte atat de indepartate de el incat nici nu le percepe sensul.