Degeneratia sanctificata

Am trait juma de viata pe vremea lu' neanicu si juma dupa revolutie asa ca sunt din generatia de sacrificiu sau cel putin asa ni se spunea la inceputul anilor 90, dupa care au fost sacrificati si aia mai mici ca mine cu cativa ani, apoi aia cu mult mai multi ani si tot asa o ducem intr-o generatie de sacrificiu. Si in sfarsit vin conducatorii actuali si se hotarasc sa taie raul dintr-o lovitura, solutia?, simplu, maximizam mortalitatea la pensionari si reducem natalitatea in special in familiile ce-ar putea da o oarecare educatie copiilor. Astia educati intotdeauna sunt mai nemultumiti. Sa faca copii doar analfabetii care n-au platit vreodata taxe si impozite la stat si in consecinta daca li se ofera 600 lei sunt foarte buni de beutura, copii astia mici mananca mai putin decat cainele si daca traiesc cativa ani se pot vinde, scoate la cersit sau la munca, iar dupa majorat daca nu sunt la parnaie pt 50 lei voteaza cu cine le zici, in concluzie sunt exact de ce are nevoie tara. Aceasta strategie cu bataie pe termen lung va avea nenumarate beneficii previzibile asa ca nu le mai comentez.
Seful statului a spus o chestie profunda la un moment dat, ceva de genul daca vrei sa faci copil, il faci ca vrei si nu ca-ti da statul ajutor. Cu alte cuvinte daca nu era intr-un cadru oficial probabil ar fi spus: muierile astea in loc sa stea la cratita, se apuca sa faca scoala pana nu mai pot, se apuca si mai si muncesc inca din timpul facultatii, dupa care muncesc de nebune, infruntand dispret, misoginism, sefi tampiti, avansuri de autobaza si tot avanseaza si tot mai multi bani castiga si si mai multi bani platesc impozite la stat si la un moment dat isi zic sa faca si un copil pana nu e prea tarziu si daca tot fac un copil sa-l si creasca frumos. Ei bine muierile astea daca au chef sa si-o traga si sa faca copil, sa nu astepte ajutor de stat, ca asta nu-i stat social, iar cu contributia lor abia daca s-au pus borduri pe o strada.
Cu actiunile si gandirea strategica si echitabila a conducatorilor romani, ne-am obisnuit cu totii, ce m-a bucurat pe mine in mod special a fost atitudinea celor ce-au venit imediat in completarea presedintelui sa ne spuna ca ei au facut pe vremea lu' neanicu copii de dragul copilor si n-au primit nici un ajutor. M-am gandit la perioada aia si trebuie sa recunosc ca m-a luat putin pe sira spinarii.
In privinta ajutorului de la stat, asa e, era de 3 lei, cand terminai scoala imediat erai angajat, stiai ceva sau nu, era sau nu nevoie de tine, apoi in cativa ani capatai un apartament, cu chirie... 3 lei, iti venea intretinerea... 3 lei, curentul... 3lei, dupa ce stateai la cozi infernale alaturi de aia cu 2-3 congelatoare cumparai si cate ceva de haleala... 3lei, plateai impozit... 3lei, iti luai bilete prin ONT sau BTT... 3lei. Ingrozitor, pur si simplu nu imi dau seama cum in acele conditii vitrege se putea supravietui fara alocatia copiilor.
Sunt convins ca acesti cetateni daca nu si-ar fi cumparat cu 3lei locuintele de la ICRAL si le-ar fi luat bine merci de pe piata libera si nu ar fi dormit prin canale, si sigur fi avut job si sigur ar fi facut copii fara sa se gandeasca vreo clipa la ziua de maine.